Living And Writing

528431_565364696827523_309149213_n“A fost odata, dar nu ca niciodata din pacate, o tanara studenta la Teatru. Se intampla vara, pe cand era cat pe ce sa isi termine si ultimul an de studii, urmand a fi aplaudata la scena deschisa de sute de spectatori. Era blondutza si delicata insa mai presus de orice perfectiune fizica, era deosebit de ambitioasa. Visa departe, unii numesc asta irealism, imaturitate, sa crezi ca tot ce zboara se mananca…ea ingloba intregul amalgam de dorinte sub un singur nume: viitor. Atunci, in apusul varstei de 21 de ani, intalni un barbat, un EL care apare mereu in viata fiecarei tinere domnisoare cu menirea ispitei satanice. EL, era full-options, in toate sensurile. Avea bani, avea prestigiu, un pic mai in varsta suficient insa cat sa ii confere un aer de maturitate care fascineaza orice tanara in prag de afirmare. Avea un singur defect : era putin insurat. Doar putin, pentru ca lucrurile pareau sa scartaie din motive bine cunoscute, ascunse sub o singura si eterna eticheta : nepotrivire de caracter. Convinsa de psihologia patologica a vietii in doi, invocate de EL, fata noastra se indragosti lulea…uitand de ambitii si planuri, uitand de aplauzele la scena deschisa.

Brusc, normalitatea vietii sentimentale nu se mai regasea in statutul de iubita, ci in cel de amanta. La fel de brusc, o relatie in care ea ar fi fost cea oficiala si scoasa in lume, deveni un capriciu specific “tipelor de moda veche”. Rolul de amanta a fost acceptat astfel, tacit, rapid si cat se poate de sigur. O vreme uita de normalitate, uita de studii, o vreme era chiar fericita. Si iat-o pe fata noastra un an mai tarziu. Inecata in framantari care, la 22 de ani ar fi trebuit sa ii fie straine, incruntata cand ar trebui sa fie zambitoare, treaza cand ar fi trebuit sa isi faca somnul de frumusete. Stateau impreuna deja de cateva luni si incepuse sa se obisnuiasca sa il astepte cand venea de la ea. Era obisnuita sa mearga singura la evenimentele la care se cerea un partener, era obisnuita sa ii gaseasca scuze in fata familiei si a prietenilor…si era obisnuita sa cheltuiasca in fiecare luna sume importante pe creme care ar fi trebuit sa inlocuiasca somnul, sau efectele asteptarii. Si lucrurile mergeau chiar si asa.

Intr-o seara, pe cand astepta sa se implineasca ritualul, observa ca trecuse cu mult de miezul noptii. Se uita la mobil si nu era nici un apel. Ar fi sunat, dar acceptand statutul de amanta insemna ca ii respecta casnicia si este complice la constanta ei nefericire inerta. Nu avea dreptul sa sune, nu avea dreptul sa ceara explicatii, nu avea decat dreptul sa astepte. Desfacu sampania, la urma urmei implinise 23 de ani deja de 4 ore si era indreptatita sa sarbatoreasca. Dupa un pahar il umplu instinctiv pe al doilea, uitandu-se la ceas ca la o confirmare a faptului ca nu era in pozitia in care merita sa fie. Ticaitul infernal parea ca ii face in ciuda , mai trecuse un minut, apoi altul si altul si altul…In curand soarele inunda orasul. Pana si soarele ii rasarea in ciuda, de parca toate din jur vroiau sa ii demonstreze ca asteapta degeaba de data asta. Adormi, convinsa fiind ca se va trezi in mirosul imbietor al trandafirilor galbeni pe care EL ii va aduce. 12 ore, poate mai mult, nu se misca din pat si cand isi facu in sfarsit curaj sa paraseasca asternutul, era noapte iar. Se hotari sa il sune dar nu ii raspunse…nici urma de trandafiri galbeni. Ritualul somnului si asteptarii s-a repetat 2 saptamani.

Intr-o dimineata realiza ca uitase cum arata. Uitase ca implinise 23 de ani, uitase ca ii placeau trandafirii galbeni. Uitase prea multe despre ea. Se duse la oglinda si se privii obiectiv, asa cum faci cand intalnesti o prietena pe care nu ai mai vazut-o de mult. Era frumoasa. Tanara. Era prea frumoasa sa nu primeasca trandafiri galbeni de ziua ei. Cu gandul asta cobori in pijamale, aproape alergand pana la floraria din coltul strazii.

-Da-ti-mi cel mai frumos buchet de trandafiri galbeni pe care il aveti.23.

Florareasa o privii zambind si ii pregati buchetul, cu 23 de boboci de trandafir, curatati cu grija de tepi si inveliti in celofan festiv, creponat, asa cum se vand buchetele pentru ocazii. Ema scoase din portofel banii insa florareasa o oprii.

-Nu, sunt din partea mea.

-Dar…

-Te rog, anul viitor vei primii trandafiri rosii. Ultimul buchet de trandafiri galbeni nu trebuie platit. Le-ai platit destul pe celelalte, copila…este placerea mea.Fata o privii uimita, fara sa inteleaga.

-Dar mie imi plac galbeni… Florareasa zambii din nou si spuse ca pentru sine, mormaind in timp ce aranja un buchetel de frezii intr-o vaza de la picioarele fetei.:

-Da, dar tu meriti trandafiri rosii, si orice barbat vede asta. Tanara zambii, facu un semn de multumire femeii in varsta si pleca la pas mai potolit spre casa. Aranja florile in vaza si isi aprinse o tigara, privindu-le indelung, oarecum fericita.

Ultimul buchet de trandafiri galbeni…:) “

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: