Living And Writing

10454416-silhouette-of-beautiful-girls-in-cafes

Scaune maron, nici prea ieftine, nici prea scumpe, patru la fiecare masă ca și cum clienții nu se pot împărți altfel decât în grupe de câte patru. Mi se pare normal și totuși nu. Însă intru, mă așez frumos la ceea ce părea a fi o masă mai retrasă, unde speram la un pic de intimitate pentru a îmi putea plimba degetele pe tastatură fără să ma simt analizată ca o extraterestră. Și da, în unele cafenele, încă mai ești privit deochiat dacă te așezi la o masă cu un laptop și începi să tastezi…(wtf? I am a freaking writer, people, I don’t have an office and my house doesn’t count for one!)

Studiez meniul și ca de fiecare dată mă gândesc ce să experimentez, însă capitulez rușinos în fața celebrei cafele negre, fără lapte, fără zahăr. Nu apuc să îmi pun laptopul pe masă și să mă familiarizez cu atmosfera, că la masa din dreapta mea iau loc două…doamne. Doamne sunt clar cel puțin în buletin. Rămân cu ochii ațintiți asupra uneia dintre tanti care, după ce își aprinde o țigară și dă fumul neglijent către mine (nu că eu nu aș fuma sau ceva, dar nu se face!), îi spune celeilalte individe:

-Știi rochița mea aia roz? Aia de am luat-o de la croitoreasa aia proastă și grasă și i-am mai dat și bacșiș. I s-a rupt tivul, mă!

”Big f*ing deal!”, mă gândesc în nemernicia mea de ființă care nu concepe dramele sexului frumos, sigur, cele mai comune dintre ele, când o aud țipând a jale pe interlocutoarea victimei:

-Ți s-a rupt? Hai, fată…rochița aia mijto? Nu pot să cred…..lui Vlad i-ai spus?

Nebuna scoate telefonul din geantă și îl sună pe Vlad.

-Mi s-a rupt tivul la rochiță!!! Deci mi-a stricat toată ziua, jur….sunt cu Ela la o cafea și nici nu ne priește!

Ooook, deja când conversația a atins un nivel înspăimântător de tragic, dau să mă uit cât de subtil pot la vecinele mele de cafenea, aflate la grea ananghie. Evident termin holbându-mă complet nepoliticos, însă suficient de mult încât să ne observăm reciproc chiar dacă momentan ne-am rezumat la atât. ”Pițipoceala” nu are vârstă. În cele câteva minute de holbat a la ”country side style”, observ că ambele erau trecute de 40 de ani, îmbrăcate în același roz fosforescent asortat simandicos cu rujul la fel de roz, una blondă platinat cu pletele lungi, arse de la sfânta placă matinală, alta tunsă oarecum cu ciobul, trendy-frendy-super-fucking-fabulous sau așa ceva. Când realizez că ochii mi se înverzesc mai mult decât a dat natura, îmi îngrop privirea în laptop, și îmi proiectez urechile spre mediul lor. Pentru că sunt femeie și nu mă pot abține.

-Vlad, vino în mall să îmi iau altă rochiță cu un tiv mai rezistent. Dacă om mai găsi modelul ăla, știi că fără tine nu mă descurc…

”hai, las-o…”Până apare Vlad, pe care ca o obsedată de scandal ce sunt mi-l imaginez în fel și chip, noile mele ”prietene” continuă drama:

-Auzi, fată, eu zic să îi spui să îți ia două rochițe, știi tu, să ai de rezervă! (Subscriu, la dracu’ dacă tot îl facem de bani pe fraier măcar să fim profy)

-Știi că bărbații se oferă singuri…Secretul să primești cât mai multe rochii este să te dezbraci de cât mai multe ori. Adică probezi ca să probezi și se oferă el. Ca și cum de câte ori te vede schimbând o rochie ar vrea să rămâi în ea. Totul este filosofie pură. Nu ceri ca țăranca!

Blondina platinată lasă căpșorul în ceașca de cafea, resemnată că până la 40 de ani nu a învățat măcar atâta lucru și probabil plănuiește o sesiune de shopping în care să viziteze cât mai multe cabine de probă. Apare Vlad, zâmbind cordial și făcându-și loc pe lângă scaunul meu tras ostentativ cât mai aproape de masa celor două. Îmi plasasem pe el geanta de laptop, haina și portofelul, astfel încât să am motiv să mă întind suficient de aproape de ele încât să aud mai bine conversația, sporadic măcar.

-Ia portofelul și eu te aștept aici. Cumpără-ți tu ce vrei, ok? O salută din priviri pe prietena soției sale și se așează la masa studiind meniul. Prințesele pleacă fericite, după ce victima tivului năstrușnic se pisicește pe lângă bărbatu-su suficient de mult încât să aibă senzația că merită portofelul oferit cadou.

Tipul rămâne singur, studiind în continuare meniul și după ceva timp capitulează și el în fața aceleiași cafele negre fără nimic. Nu fumează. Nu se joacă pe telefon ostentativ așa cum fac bărbații când așteaptă femeile din jungla magazinelor de haine. Nu pare să poarte nimic mai scump decât poșeta nevesti-sii. Are o greutate potrivită și o privire extrem de obosită deși nu este decât ora prânzului. Rămâne așa, pe gânduri, jucându-se cu verigheta din aur alb, suficient de opulentă încât să mă ia de ochi de când și-a pus mâinile pe masă. Și verigheta ca și nevasta…singurul lucru de pe el ce trădează că are o astfel de ”achiziție” în apartament, care filosofează cu o prietenă rozalie pe marginea unui nenorocit de tiv pe care de altfel îl putea repara la o altă croitorie, dacă mânuțele ei nu erau în stare. Nu cred să fi văzut un om mai trist în ultima săptămână. Pe cât de fericită era duduia, pe atât de șters era acest Vlad. Și nu, nu am nevoie de un raport complet al vieții lor ca să judec asta, unele lucruri se văd de la o masa distanță, într-o cafenea fără nume. Îmi cere o brichetă și îi dau, zâmbindu-i complice pentru a îi da de înțeles că da, ”she is a stupid materialistic bitch and he needs to dump her”. Face un gest pentru a îmi mulțumi pentru brighetă atunci când mi-o înapoiază și continuă să se joace cu verigheta. După ce își termină cafeaua, scoate niște bancnote din buzunar, le pune frumos pe masă, se ridică și pleacă, aruncându-mi o privire mult mai hotărâtă decât prima. Îmi amintesc că i-a promis nevesti-sii să o aștepte la cafenea, până termină cumpărăturile. Însă pleacă. Nu o sunase să anuleze, nu îi trimisese niciun mesaj cum de altfel nici nu scosese telefonul din buzunar.

Cafeneaua devine iar neinteresantă și cumva îmi pare rău. M-aș amuza în continuare pe baza celor două, dacă nu aș fi realizat că fericirea și filosofia lor, sunt construite pe nefericirea unui om care și-a schimbat viața în fața unei cești de cafea.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: