Living And Writing

Ce este greșit cu România?

Greșit poate nu e totuși cuvântul potrivit dar cand judeci o națiune mi se pare greu să te încadrezi în lexicul perfect. Sunt multe lucruri cel puțin triste și cel mult greșite cu țara asta, pe care noi, din mândrie stupidă și conformism superficial nu le sesizăm, ba dacă le sesizăm le și respingem. Să fim punctuali.

E greșit că ne revoltăm din principiu împotriva oricărei judecăți noi, de orice natură ar fi ea. Dacă nu este în conformitate cu ce știm noi ca fiind faptic, nici nu ne stresăm creierul să analizăm. Exprimăm un ”NU” categoric, lipsit de argumente. Și asta se întâmplă pentru că alții aleg pentru noi. Și parcă atunci când vedem că cineva se mișcă împotriva curentului social și tradițional, ne rugăm să dea greș pentru a ne bucura noi, că nu ne-a ascultat și a pățit-o. Mulți care se rup de conformism…o pățesc. Dar nu din vina lor. Ci din vina societății care îi înconjoară cu respingere. Să fim și mai punctuali.

Suntem ortodocși…nu știm de ce, sau poate știm dacă o luăm istoric, dar nu știm ce înseamnă credința ortodoxă. Știm doar ce înseamnă religia ortodoxă și asta ne e de ajuns. Știm că trebuie să ne botezăm copiii, chiar dacă nu are niciun sens altul decât acela că și alții o fac, chiar dacă Isus s-a botezat pe la 32 de ani și nu la 3 luni și și-a ales singur calea asta….chiar dacă botezul de astăzi nu are nicio treabă cu credința în Dumnezeu a copilului, ci a părinților, și uneori nici atât pentru că părinții sunt religioși mai mult decât credincioși. Copilul are un destin spiritual ales astfel, de noi, ca și cum sufletului lui ar fi sub tutela noastră…ca și cum pentru că noi suntem ortodocsi trebuie să fie și ei, fără drept de apel. Asta nu are nicio treabă cu credința, ci cu tradiția. Cu dorința de a fi noi ”acoperiți” in fața divinității în care am fost educați să credem. Și am ales să credem din frică nu din convingere! De frică să nu ajungem în Iad, de frică să nu fim pedepsiți, de frică să nu fim respinși de societate.

Ne vaccinăm copiii….de ce nu i-am vaccina? Faptul că odată cu vaccinarea trebuie să ne dăm și semnătura pentru asumarea RISCURILOR care vin cu vaccinurile nu pare să ne ridice niciun semn de întrebare. Vaccinurile sunt periculoase dar nu avem timp să ne informăm așa că mergem, încă o dată, cu regulile sociale pe care nu le argumentăm ci doar le urmăm. Nu ne întrebăm ce caută mercurul în vaccinuri. Nu ne întrebăm de ce nu putem da în judecată pe nimeni dacă un copil are reacții adverse la vaccinuri. Nu ne întrebăm din principiu pentru că suntem comozi. Și preferăm să ne facem somnul de frumusețe în loc să ne informăm.

Suntem o nație de snobi. Scopul nostru în viață este să avem mașini scumpe, case și mai scumpe și copii studenți la Oxford, sau Harvard. Orice nu se încadrează în spiritul ăsta hedonist e inferior. Dacă copilul vrea cumva să fie fotograf, sau pictor, sau scriitor, nu se ridică la așteptarea națiunii deci nu primește același statut. Pentru că noi suntem toți corporatiști…poate pentru că nu putem fi altceva.

Nu avem argumente pentru a ne susține modul de viață și de judecată dar îi respingem pe alții care au argumente pentru a susține un alt mod de viață și judecată. Întrebați orice român care bate cruci când trece pe lângă biserică și veți vedea că nu vă poate justifica gestul. Aceeași logică se aplică la majoritatea deciziilor. Facem copii din datorie nu din dragoste, din datoria de a ne mândri cu ei și din datoria de a ne asigura bătrânețea, credem noi. Și câte și mai câte…

Votăm carisma și nu știm ce e ăla program politic…că nu ne interesează dacă nu e cu scandal. Ne interesează să fie o scenă politică tabloidă care să ne întrețină nouă serile în care vegetăm pe canapea. Nu ne interesează politica externă pentru că în egală măsură nu ne interesează nici alte moduri de viață. Orice nu e al nostru e respins și tratat cu superficialitate. Cu excepția uraganelor și cutremurelor care ne alimentează iar spiritul de groază tabloidă, un spirit care nu știu de unde vine. Nu înțelegem democrația care la nivel social înseamnă libertate și evoluție prin puterea opiniilor personale exprimate liber…opinii care sunt înghițite din păcate de mase sociale inerte.

Condamnăm rockării care au murit în tragedia de la Colectiv pentru că nu ascultau Catanga, ca noi. Pentru că nu scuipau semințe uitându-se la fotbal. Pentru că nu vibrau pe ritmurile de manele ale lui Salam…d-aia au fost sataniști. D-aia preafericitul nu s-a deplasat să slujească la club, pentru că religia nu se face în club. Da, nu se face, dar credința ”se face” peste tot.

Și ar mai fi, evident, multe. Sistemul de învățământ care nu lasă loc de individualitate. Care învață peștii să escaladeze munți, chiar dacă ei ar vrea să înoate. Care transformă copii cu talent la desen și muzică în roboți matematici doar pentru că moștenirea comunismului respectă mai mult ingineria decât arta. Pentru că artiștii sunt inferiori și mor de foame, și nu muncesc așa cum muncește un chimist sau un contabil. Nimic mai fals. Dar tinerii asta trebuie să știe. Nu sunt lăsați să interpreteze manualele ci doar să le înghită ca pe pastile pentru a sluji unui sistem care nu are nicio treabă cu evoluția personală. Care, dacă îl urmezi, îți dă suficiente avantaje, materiale de obicei, pentru a trăi comfortabil și a nu te mai gândi la ce ai sacrificat, poate o menire pe care nu ți-ai împlinit-o de dragul de a fi de ”succes”. Visele nu trebuie urmate, sau cel puțin noi nu le încurajăm. Pentru că e greu…e greu să ai un ideal și e și mai greu să îl exprimi. Mai comod e să fii parte din grup, și pentru grup și pentru tine.

Să ne oprim, zic. În speranța că înjurăturile vor fi moderate și nu vor depăși granița personală, ați rezistat eroic citind rândurile astea. Știu că nu veți schimba nimic, știu că nu veți accepta mai mult decât puteți accepta. Știu că nu veți face niciun efort să vedeți dincolo de ce ați fost învățați să vedeți. Dar nu ăsta a fost scopul. Fiecare își trăiește viața cu convingeri justificate sau nejustificate. Poate ar trebui totuși, să acceptăm asta ca pe o axiomă și să nu reducem tot ceea ce nu putem înțelege la gradul de ”NU”. Poate ar trebui să ne depășim convingerile și să vedem dacă nu cumva se poate mai mult de atât.

Advertisements
%d bloggers like this: